Avalanșa epidemiei COVID-19 pe meleagurile noastre tot mai des plasează întreprinderile din sectorul agroindustrial în situația imposibilității temporare de a continua activitatea de producție.

Momentul sensibil în acest caz devine remunerarea salariatului. Printre problemele cu care se confruntă salariații din ramură la momentul actual se enumeră acțiunile ilegale ale unor angajatori, cum ar fi:

1. Impunerea salariatului de a lua concediu neplătit (din cont propriu) pe o perioadă mai mare de o lună;
2. Declararea șomajului tehnic fără achitarea indemnizației cuvenite salariatului;
3. Neremunerarea salariatului atunci când staționează întreprinderea din cauze ce nu depind de angajator și salariat.

Pentru toate aceste trei cazuri legislația muncii are răspunsuri prompte.

În primul caz: Codul muncii prevede că suspendarea contractului individual de muncă al salariatului pe o perioadă mai mult de o lună, se produce doar cu acordul ambelor părți – salariatului și angajatorului (Codul muncii art. 77: „Contractul individual de muncă se suspendă prin acordul părților, exprimat în formă scrisă, în caz de: a) acordare a concediului fără plată pe o perioadă mai mare de o lună”).Ignorarea acestei condiții sau impunerea prin presiune a salariatului de a da acordul la concediu neplătit împotriva voinței sale – constituie o ilegalitate.

În cazul al doilea: Codul muncii expune expres în art. 80, alin. (4) –„În perioada șomajului tehnic, salariații beneficiază lunar de o indemnizație ce nu poate fi mai mică de 50 la sută din salariul lor de bază”. Deci, trimiterea salariatului în șomaj tehnic fără remunerare, de asemenea, este o încălcare gravă a dreptului acestuia.

Și, în sfârșit, în cazul trei: neremuneraea salariatului în situația staționării întreprinderii conform Codului muncii art. 80¹, alin. (1), lit. a) din cauze ce nu depind de angajator sau salariat; – Și în acest caz, angajatorul comite o greșeală gravă, fiindcă Codul muncii, prin același articol ne explică că „(2) Retribuirea timpului de staționare […] se efectuează în mărime de cel puțin 2/3 din salariul de bază pe unitate de timp stabilit salariatului, dar nu mai puțin decât în mărimea unui salariu minim pe unitate de timp, stabilit de legislația în vigoare, pentru fiecare oră de staționare.” Aceasta înseamnă că neexecutarea acestei prevederi a Codului muncii, la fel, constituie o încălcare gravă a drepturilor și garanțiilor legale ale salariatului.

Desigur, în asemenea situații, salariații/membrii de sindicat, sunt în drept să conteze pe acțiunile Comitetului sindical de la întreprindere. Nu ne vom asuma misiunea de a veni cu soluții concrete, dat fiind faptul că fiecare caz aparte necesită a fi examinat ținând cont de toate împrejurările. Vom încerca să prezentăm o orientare generală, stipulările căreia pot fi adaptate după caz la situații concrete.

Dar mai întâi trebuie să menționăm că, deși misiunea sindicatului „Agroindsind” este de a asigura o protecție social-economică reală și eficientă a membrilor de sindicat, aceasta nicidecum nu înseamnă că sindicatul, cronic, prezintă un adversar al angajatorului. Mai mult ca atât, politica FNSAA „Agroindsind” în raport cu mediul de afacere din ramură este una orientată spre consolidarea relațiilor de parteneriat și susținere reciprocă în momente dificile. Însă, aceasta presupune, în primul rând, ca relațiile angajator și salariat/membru de sindicat să se producă obligatoriu în câmpul legal.

Așadar, în continuare, o să ne referim la pașii Comitetului Sindical de prevenire, combatere și neadmitere a nedreptății în raport cu angajatul/membrul de sindicat din partea angajatorului cu referire la cele trei cazuri enumerate mai sus:

1. Aducerea la cunoștință (prin toate metodele accesibile) membrilor de sindicat a drepturilor sale legale în situația actuală și a modului de acordare a susținerii lor din partea Comitetului sindical în caz de confruntare a acestora cu probleme care ţin de raporturile de muncă;
2. Examinarea, împreună cu angajatorul, a situației economice create la întreprindere și a modalităților de depășire a ei, fără încălcarea legislației muncii și altor acte normative. De elaborat, în comun, măsuri care ar minimaliza riscurile economice ale întreprinderii, păstrarea colectivului de muncă, dar toate acestea să excludă încălcările, în primul rând, a prevederilor Codului muncii, Contractului colectiv de muncă, Convenției Colective de Ramură etc.
3. Acordarea sprijinului participativ membrilor de sindicat în dialogul lor cu angajatorul pe teme care conțin în sine riscul discriminării la locul de muncă (suspendarea temporară a contractului individual de muncă, acordarea șomajului tehnic, remunerarea în condițiile staționării întreprinderii, etc.).
4. În caz de neatingere a compromisului cu angajatorul, după multiple încercări și căutări – informarea tuturor membrilor de sindicat despre situația creată și solicitarea suportului din partea organelor sindicale ierarhice și a structurilor de stat abilitate.

Desigur, autorii acestui material nu și-au pus drept scop să asigure o instruire profundă a Comitetului Sindical, membrilor de sindicat cum să se comporte într-un caz sau altul. Pe lingă intenția de a reacționa rapid la solicitările de moment ale liderilor și membrilor de sindicat, am mai considerat oportun să amintim încă odată tuturor nouă, sindicaliștilor din „Agroindsind”, că, doar fiind uniți, solidari, activi – putem trece cu minimale riscuri peste acest val de consecințe dure ale fenomenului COVID-19.

Stimați sindicaliști, ocrotiți-vă pe sine, păziți colectivul atât de această năpastă, cât și de consecințele ei, care des își găsește culcuș uneori și în acțiuni nefaste întreprinse de unii angajatori față de omul muncii.

Departamentul Organizare, Educație și Informare a FNSAA „Agroindsind”

11.04.2020